neantul care ma inconjoara m-a asigurat ca nu-mi va da drumul niciodata.mi-a spus-o pe sleau,sa nu priceapa toti ceilalti detinuti.cred ca l-am enervat mai demult.daca stau in picioare sunt pe marginea prapastiei.groapa abisala din fata mea ma cheama subtil,imi face cu ochiul,ma vrea doar e ei.vrea sa-mi las prada constiinta.ma tin tare,inca o fac.
mainile-mi sunt murdare de sange negru.nu reusesc sa ma trezesc din somn.cate crime am comis?
abis in fata,abis in spate.la mijloc nisip si praf uitat de vreme.timpul s-a uitat demult.vremea nu mai conteaza.amintirile nu-si mai fac simtita prezenta.
nu sunt nesigura de tine,mi-e doar frica de ce as putea sa-ti fac.eu nu pot sa fiu iubita,trebuie sa fiu adorata/nu vreau sa fiu doar importanta.eu sunt totul!.
mainile ma dor si cuvintele curg lin.Trebuie.imi acapareaza mintea,neuronii sunt blocati.trebuie.trebuie sa ce?trebuie cum?da-l in pizda masii de trebuie.
sa ce zici?sa ajung acolo.trebuie sa vad.
nimicul din jurul meu se crede important.nu e,dar n-am vrut inca sa-i ranesc inima cubica.te crezi infitin si totusi te sfarsesti acolo unde iti ordon..figura-mi imateriala se intrupeaza intr-o cadra.natura fiintei mele ma impiedica sa cad.deasemenea,nu pot sa nu gandesc.
noaptea mi-e sfestnic iar ziua mi-e dusman.cu cat dorm mai putin,cu atat chipu-mi capata o figura groteasca,draceasca,ce nu poate sa nu ma incante.uratul ma transforma in frumos.zarea se prelungeste devenind infinit.nucleul devine punct de referinta.
perfectiune.
acum,transformarea a incetat.calmul cuprinde nelinistea universului.liniste dupa zgomot.apa devine foc,aerul ne sufoca.timpul o ia de la capat.
atunci,ne cuprinde emotia.
“valurile se spargeau de tarm,conturand aievea formele trupului tau.coapse,sold,sani…”
