last of all sundays.

chiar si florile-ngropate plang

de dorul noptilor de vara tarzii

cand le lasai sa zboare pe pamant

doar ca sa le imbratisezi,apoi,in mainile tale

se unduieste corpul frunzei-n vant

un vant tarziu de ceata-n toamna

in calea clipelor ce vin

astepti turbat calea cea curata.

iar iarna cand stele lucesc chiar si-n ziua

visezi la momente ce vor sa vina

cand renasc,ma nasc ma transform

ma aflu-n stele si in gand,de maretie plina.

opreste gandu-n zboru-ti rece

ascunde-te in mine,nu mai trece

in privire si in ras,la vorbe si la promis

doar taci,priveste-n jos si canta.

canta-ti viata ce-a apus

si doar intr-o secunda

te duci,privind aievea-n gand

intunecat de-o umbra.

inchipuie-ti toamna tarzie a vietii tale scorojite pe nisip,cand zboara minutele-ti prin preajma iar orologiul din perete bate,sadic,cu fiecare minut,inca un lucru “de facut in viata”…le taie dupa o lista prea lunga pentru posibilitatile tale,umile.doare?meriti!mori!

Publicat în:  on iulie 23, 2008 at 7:41 am Comentarii (3)

The URI to TrackBack this entry is: http://apochalyptica.wordpress.com/2008/07/23/last-of-all-sundays/trackback/

RSS pentru comentariile din acest post.

3 Comentarii Leave a comment.

  1. un abis al neputiintei! flacari care ard in adancuri intunecate de-o umbra!

    iarta-ma!

  2. si..umbra va ramane doar o umbra R.?

  3. imi pare bine ca ai scris


Leave a Comment