chiar si florile-ngropate plang
de dorul noptilor de vara tarzii
cand le lasai sa zboare pe pamant
doar ca sa le imbratisezi,apoi,in mainile tale
se unduieste corpul frunzei-n vant
un vant tarziu de ceata-n toamna
in calea clipelor ce vin
astepti turbat calea cea curata.
iar iarna cand stele lucesc chiar si-n ziua
visezi la momente ce vor sa vina
cand renasc,ma nasc ma transform
ma aflu-n stele si in gand,de maretie plina.
opreste gandu-n zboru-ti rece
ascunde-te in mine,nu mai trece
in privire si in ras,la vorbe si la promis
doar taci,priveste-n jos si canta.
canta-ti viata ce-a apus
si doar intr-o secunda
te duci,privind aievea-n gand
intunecat de-o umbra.
inchipuie-ti toamna tarzie a vietii tale scorojite pe nisip,cand zboara minutele-ti prin preajma iar orologiul din perete bate,sadic,cu fiecare minut,inca un lucru “de facut in viata”…le taie dupa o lista prea lunga pentru posibilitatile tale,umile.doare?meriti!mori!
un abis al neputiintei! flacari care ard in adancuri intunecate de-o umbra!
iarta-ma!
si..umbra va ramane doar o umbra R.?
imi pare bine ca ai scris