imi pare rau ca nu am genunchii rotunzi si calcaie fine.imi pare rau ca am ochii galbeni si nu maro asa cum i-ai fi vrut.imi pare rau ca stiu sa mint si ca iti zambesc atunci cand sunt trista.

imi pare rau ca nu stiu sa fac soarele sa apara atunci cand iti doresti asta si imi pare cel mai rau ca am mainile mai lungi decat trupul.regret ca am picioarele impletite si ca ne visez la mare din cand in cand.

imi pare rau ca umerii mei sunt doar umeri si ca nu au aripi ca toti ceilalti.si imi pare rau ca vocea mea nu-ti canta.urasc sa nu am flori sa-ti dau si un citat pregatit pentru fiecare ocazie.sau ca parul nu-mi miroase a flori vara si ca nu-mi asortez fualtul cu caciula iarna.sau ca tot in iarna imi scot limba prea lunga sa prind fulgii si devin copil.

imi pare rau ca ma impiedic pe strada si ca arat mereu umbrita de nori.regret ca nu am umbrela cand ploua si ca nu ma plac cainii.regret ca nu sunt tu.

imi pare rau ca nu am aburi sau calea srijelita in linii de cale ferata.regret ca nu am sange-n vene si ca mi-se inmoaie omoplatii cand tusesc.imi pare rau ca nu las urme in zapada si ca scap obiecte din mana.si ma urasc pentru ca,din cand in cand,tac.imi pare rau ca tip atunci cand nu zici nimic si mai ales regret ca atunci cand imi spui ca ma iubesti iti raspund doar la fel.

‘”si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut…”"