doar ele ne hranesc setea grozava de fericire.doar amintirile.traim din sarututi de acum 1000 de ani si din imbratisari petrecute in alte secole.
ce-a mai ramas…
da R.,te copiez la asta..mai bine completez,prin stilu-mi caracteristic.sper ca nu te vei supara:).
a ramas o plaja..cu doua trei urme de papuci rosii de plastic.in fata vezi doi.doi oameni.doi indragostiti.doi ingeri.acum sunt ingeri.nebuni.
si se plimba pe tarm.marea le spala picioarele goale si nesatule de nisip.papucii si-i tin acum in maini.apa le intra printre degete si-i gadila.se tin de mana.iar degetele impreunate formeaza un lant cu zale lungi si armonioase,ce se intretaie perfect.
sufletul de smoala arde iar.ard si saruturi pasionale,nebune in amurgul polemic ce-i fugarea.cele 21 de lacrimi cad invers acum..de pe gatul fierbinte se scurg incet spre buzele moi,obrajii inflacarati..ajungand apoi inapoi in ochii mari si rosii ai fiecaruia.ca intr-un film derulat invers.ca intr-o poveste citita de la sfarsit spre inceput.
ce-a mai ramas?au ramas amintiti tomnale cu parfum dulce de flori sorbit de pe gat si sani.pline de petale in parul brun.si gemete de impacari furtunoase.cand in pat se cereau cu ardoare unul pe celalalt.si se contopeau ca marea si nisipul pe furtuna.si se iubeau in cel mai nebun fel.
ce-a mai ramas?randuri de dragoste in scrisori si promisiuni eterne.randuri scrise cu lacrimi de sange aramiu si mana tremurand.cuvinte citite printre randuri..
ce-a mai ramas?doar clipa fenomenala cand moare de dorul tau.si atunci te suna.si va intalniti mereu,mana-n mana,pe aceiasi plaja.mereu cu papuci rosiid e plastic si doua trei urme de nebuni zburand.doar impreuna.
tu.uneori.
stiai ca tu imi iei tot dar in acelasi timp imi dai TOT?da..asa e.desi de multe ori nu recunosc asta nimanui..nici macar mie.
tu..tu esti tot ce am nevoie.desi n-o arat.nu des.cred ca o simti uneori.atunci cand am puterea sa ma uit in ochii tai.si vad,si vezi..adanc adanc.”acolo”.
mi-e greu sa te privesc..cred uneori ca daca o sa-mi vezi ochii n-ai sa ma mai vezi frumoasa.esti singurul care o face.esti singurul care am face uneori chiar sa cred asta.
“uneori” ne defineste.uneori te iubesc.uneori ma iubesti…uneori ne adoram.uneori..ne certam,uneori sunt frumoasa,uneori esti tandru.uneori se intampla.esti o intamplare a fiintei mele..ce bine ca esti,ce mirare ca sunt.
mi-e teama uneori ca n-am sa mai vad marea in ochii tai,iar parfumu-ti nu va mai ramane in mine.si ca mana-ti nu-mi va mai mangaia obrajii,iar buzele-ti nu-mi vor mai saruta fruntea.
ma tem uneori ca nu voi mai auzi cuvinte.de acolo..;).
mi-e teama uneori ca nu-ti pot oferi nimic.nimic nou,nimic interesant.de ce eu S.?de ce tocmai eu?nu vezi ca nu am nimic?..nu mai am nimic?..e tot la tine.
am luat multe..dar ti-am dat tot.da..doar tie S.pentru totdeauna.caci amintirile prafuite nu se uita.nu se dau.ele raman,orice am face.acum stim amandoi asta.
si uneori mi-e teama de mine.de nevoia-mi permanenta si tampita de a sti ca totul e bine.ca inca mai sunt tot.ca inca mai sunt “cea”..cea mai frumoasa,cea mai draguta,cea mai iubita.stiu mult prea des ca nu e asa.spune-mi tu,mai sunt ceva?mai sunt acum ceva?
dar uneori,cand sunt la tine-n piept,eu visez.da S.,eu inca mai visez.uneori am zis.rar.si mi-e rusine.
cu ce?.cu mine.
de ce eu?din nou…de ce eu.
tu..tu pentru ca ma faci mereu fericita.da..doar tu o faci cu adevarat.si imi dai fiori.da..cand imi iei mainile-n ale tale si le strangi.si cand imi saruti parul.si cand,incolaciti intr-o imbratisare mereu eterna,dureroasa mereu,imi dai lumea-ntreaga.
nu stiu de ce-ti spun astea.nu stiu cum de am puterea sa-ti spun astea.totusi n-o fac niciodata in fata ta.o s-o fac.
tu..tu pentru ca tu ma faci sa fiu eu.tu imi dai vara.si iarna.si toamna uneori.tu ma faci mare si ma completezi c-un val.tu ma privesti in ochi si vezi pana in adancuri.ma cunosti atat de bine S. incat mi-e teama.mi-e teama de ce nu stiu despre mine.
n-ai sa mai pleci acum.stiu asta.esti aici,pentru totdeauna.si nu-mi vei mai da drumul,nu?.
tu..tu pentru ca doar tu mi-ai fost alaturi mereu.si prin cate am trecut S..suntem legati…suntem.tu ai spus-o.
te iubesc S.te iubesc pentru ochii tai in care-ti vad sufletul.ma vad pe mine.te iubesc pentru ca in fiecare zi te iubesc mai mult.te iubesc pentru ca esti aici.si esti tu.te iubesc pentru ceea ce sunt langa tine.si te iubesc asa cum n-o s-o mai fac vreodata.
da,stiu.declaratie comica si infantila.asa eram demult.vreau vara inapoi.am sa-ti scriu o poezie…
postul 76.ieftin.
ma doare fix sub sanul drept,ma doare sufletul..caci acolo erai tu.dar te-ai smuls.
ma doare fix in ochiul stang pe care ma sarutai atat de des,cu care-ti priveam fata ,ochii,sufletul.
ma doare chiar si mana dreapta.si cea stanga,ma dor doua.caci cu ele te-am atins,te-am desmierdat.caci cu ele te-am ascuns in palme.
au..acum urechea cea de sus.de ea ma muscai iarna cand era inghetata si vroia sa-mi cada din cap.
si parul ma doare.fiecare firicel.si lui ii e dor de palmele tale mici si moi.
si buricul ma doare.acolo…acolo.
si fiecare pulpa care-ti umplea candva mana.
si ambele sfarcuri mici,si moi,si roz..cum le descriai candva.
ma dor organele interne caci pentru tine functionau.acum vor sa iasa din corp si sa se tarasca pana la tine.sa-ti intre pe gura sa le fie bine.
ah..si buzele ma dor..si ard de focul alor tale.caci doar impreuna,numai impreuna,formau un sarut perfect.ideal.divin…
daca nu sunt oarba,atunci de ce nu vad?
vermilion.
mergea singura pe plaja.pe mare era deja furtuna,dar tarmul era calm.mult prea calm.niciun om,niciun animal.doar ea,cu paru-i blond si lung.si mai ondulat chiar decat valurile.
nisipul valurit era inca fierbinte,desi soarele privea in urma undeva,departe,invaluit in fum.si-i intra printre degetele de la picioare.era desculta si purta doar o rochita alba,subtire,ce se mula pe forma trupului ei.sanii ii erau perfect conturati de valurile rochitei.sani rotunzi,fermi.cu trupul de zeita greaca,cu parul liber in vant,parea ireala pe plaja prea pustie.
doar ea si marea.era tot ce-si dorea.
se plimba de mult timp.nici ea nu stia de cat.din cand in cand,un percarus singuratic scotea un sunet ciudat in vazduh.dar nu-l putea auzi.caci in mintea-i intunecata sunetele nu mai aveau nicio rezonanta.lasa viata sa treaca pe langa ea,fara sa-i bage in seama capriciile.nu mai simtea acum.nu mai putea nici macar sa simta.ura..fericire..nimic.stia doar ca trebuie sa sufere.s-o doara atat de tare,incat sa poata renaste.mintea ii era neagra acum.
o lasase goala,pustiita,rea,o facuse rea,cu ea si toti ceilalti.o facuse urata.o facuse sa se simta atat de puternica alaturi de el,iar acum o facea sa vada cat e de slaba cu fiecare “miscare”,fiecare bine planificata,injunghia ca un pumnal in pieptu-i fraged.
acum nu mai vroia oameni in preajma-i.isi dorea doar marea,toata pentru ea,caci marea nu i-ar fi facut niciodata rau.ura tot ce-ar fi putut distruge-o din afara marii.ura priviri,ura amintiri ce se incapatanau sa nu fie uitate.ura atingeri ce-i violasera intr-un timp fiecare centrimetru al pielii.ura pafumul lui ce-i inunda mintea.ura imaginea lui in ochii ei.
si stia cum fiecare cuvant,fiecare “vino” sau “pleaca” spus de el in graba,ii lua inca o bucata din sufletu-i sfaramat.dar putea da orice doar ca sa-i auda vocea…bineinteles,acum nu recunostea asta.acum se vroia puternica.acum vroia sa uite.dar oare cum?
si marea intelegea.fiecare durere.fiecare suspin.si asculta o poveste ce n-avea sa se termine vreodata.curand,lacrimile ei se unisera cu marea.si marea intelegea tot.muta.
curand se trezi pe fereastra de la etajul al doilea al scolii.marea disparuse brusc si-n fata ii aparea doar orasul murdar si prea aglomerat.orasul care nu intelegea.si simtea cum,ciudat,cineva ii spunea s-o faca.sa sara.sa uite de tot si sa aleaga calea cea mai usoara.deschise si mai mult geamul,cu mainile transpirate si tremurand.vroia sa o faca.vroia,mai mult ca orice,sa scape de prezenta-i continura si chinuitoare in toate amintirile ei.
nu stia niciun moment in care sa fii fost fericita fara el.nu stia cum era ea,defapt,fara el.nu se mai regasea si chiar ii era frica de aceasta fata a ei.
si acum statea,absenta,pe marginea ferestrei.”vino” auzea neincetat.simtea ca trebuie sa se arunce.
..dar..o va face?
nu stiu.bre.
a trecut si ziua asta.si chiar n-a fost atat de deprimanta pe cat ma asteptam.recunosc,ce-i drept,ca invazia de inimioare pufoase cu pupici roz si te iubesc-uri scrise aiurea m-a cam dezgustat.
toata chestia asta e o tampenie.m-am mai revoltat eu pe tema asta.dar va dezvalui insa ca,uneori,vedeam pe la colturi tineri ce se sarutau mai ceva ca-n poeziile lui nichita.ea cu un trandafir rosu…mandra,el privind-o cu drag,ca pe cea mai mare comoara.asta e frumos de vazut intr-o lume ca a noastra..pacat ca timpul va strica totul:D.
cert e ca,cu toata ura mea pt valentines si falsitatea ce o implica,am primit cadouri:D.nu,nu de la prieten..motive personale:P,ci de la ai mei:D.care,dragutii,m-au asteptat de la scoala cu o ditai perna rosie in forma,bineinteles,de inima..si alte alea.printre care niste bomboane extraordinare;)):D.si mi-a mai palcut si amrsul nostru prin scoala cu foite roz pe care scria mare”you suck,i’m gay”..sau”valentines is for pussies”:D.cred ca ne-am atras niste sentimente nu chiar de dragoste in aceasta mirifica zi a iubirii false si (ne)prefacute.si nu,nu-s gay:).
per total,a fost o zi..inundanta.cu multe inimioare(da,m-a marcat asta pe viata:D),vreme de tot rahatu..si prea multe americanisme.
dar am cadouri:D
valentines death.absurd.
iarna culorile-mi par gri.mizer de gri.un gri murdar,malefic,meschin.un gri absurd.
gri nenorocit ce acopera toata suflarea cu cenusa-i la fel de mizera si malefica.si meschina.ne acopera ochii si sufletele in asemenea hal,incat nu mai vedem nimic.stam ca cartitele(scuzati) cu ochii-n pamant asteptand sa treaca.iarna e o curva.
iarna vine valentines.marea sarbatoare,de rahat,inchinata dragostei si sentimentelor admirabile,de rahat.in fond,ce credeti voi ca este dragostea?ce credeti voi,oameni de nimic,ca este dragostea?..pupici multi si draguti in strada?”te iubesc”-uri spuse mult si des?fluturasi in stomac,deseori provenite de la foame?pe naiba.
dragostea,pe langa faptul ca nu exista,este o inclestare a doua suflete in cautare de liniste si frumos,care traiesc totusi pasiuni furtunoase.dragostea e o nebunie curata.dementa.neliniste,teama,siguranta,daruire,completare.
pentru totdeauna…asta nu intelegeti voi.dragostea nu e ca oarecare sentiment.dragostea se stabileste in timp..iar cand o simti cu adevarat,ti-ai putea da si viata pentru norocoasa/ul de langa tine.si l-ai urma oriunde…dragostea e cand ii vezi defectele si le iubesti chiar mai mult decat calitatile ce le poseda.
dar cine sunt eu sa scriu despre dragoste,cine suntem noi,oamenii,sa pretindem ca o cunoastem.
eu una..vreau ca dragostea sa fie sarbatorita-n fiecare zi..nus a aiba o zi anume.si mai vreau ca ziua de maine sa nu vina niciodata.se poate,va rog?;;)
shit.
si te uiti privind in zare,si-mi vezi sufletul cum moare
dar intrebi,murit-a oare?
a murit.si-ntins la soare
te vrea.
si apoi cu gura rece,ma saruti incet pe frunte
fara-a stii ce ganduri sumbre
mi-se ascund intre tample.
si atunci cand moartea-apare
tu o intampini, iesi in cale
si ma dai numai pe mine,sa-ti scapi zilele de bine.
dar cand soarele rasare,noaptea,pe cerul lacului
te duci in cortul dracului
si acolo te tocmesti
si te certi,te socotesti.
vrei si ala a ma lua.doar sa ies din viata ta.
dar otrava ce ti-am dat-o
e puternica,a dracu
si te ia,si pleci departe.si visezi femei moarte
si eu nu sunt printre ele,ghiocei si zambilele..
nu..eu sunt tot vie
si-ti conduc mintea pustie.
caci si gandurile-ti am luat
intr-un sac le-am innodat.
si nicicand le vei primi,pana ce ma vei iubi.
si cand asta oi recunoaste
sa te pupe mii de boaste
si din lac sa faci printese
eu voi fii departe.
si departe cum voi fii,doar pe tine oi iubi
dar distanta ne omoara.ne separa.ne-nconjoara.
dar cand sufletele simt
n-ai cei face,si din gand
nu ai cum sa ma alungi.ma iubesti.acum sa fugi.
adio.
depanare de amintiri.
astazi,pentru ultima oara,mi-am luat un pahar cu vodka amara si tare,o tigara pe jumate fumata si o patura,si am coborat in veranda.m-am asezat comod in balansoarul vechi de lemn de brad si am privit marea.agitata,cu valuri inalte si sangerii,imi cerea o poveste.
astazi,pentru ultima oara,am sa-mi aduc aminte mai sincer ca niciodata de o poveste de dragoste pe care o doream uitata de mult.o poveste de dragoste care inca mai are nevoie ori de un sfarsit,ori de un nou inceput.o poveste care mi-a schimbat atat de mult viata,incat prefer sa nu-mi amintesc cum eram inainte.
astazi,pentru ultima data,imi deschis sufletul in fata mea,a ta, a tuturor,doar ca sa pot uita.
ma tem insa ca n-am sa povestesc nimic.ma tem insa ca m-am schimbat atat de mult incat am uitat totul,intr-o clipa.ma tem insa ca nu vreau a-mi aminti,dar nici a renaste.
si atunci,va intrebati,ce fac?nici eu nu stiu.exist,caci nu treiesc.sper,dar doar cu juma de suflet.iubesc,orice inafara de tine.adorm visand,urat.aseara am visat pasari moarte:D.nu am chef de scris azi.nu am chef sa fiu ironica azi..si sa va vorbesc tuturor despre dragostea adevarata care te insoteste pana la moarte,chiar si dupa.
nu..asa ceva nu exista.dragostea nu exista.e doar o panarama mare..o amestecatura de convingeri,prejudecati si multa,multa obisnuinta.
as da orice acum sa fii vazut asta de la inceput.sa nu fii spus multe te iubesc-uri cu atata convingere.as da orice acum sa uit ca odata,demult,am crezut in iubire.si am crezut ca aceasta e singurul lucru pe care il luam cu noi,dupa moarte.
dar nu,nu va amagiti si voi.cei care te iubesc sunt adesea cei care te fut cel mai rau pe al spate..din prea multa iubire;).
iubirea e orice altceva..mila,obisnuinta,acomodare..atasare..dar nu iubire.paradoxal.
paradoxal,da.caci orbiti suntem de aceasta speranta inutile,infantila,prosteasca.speranta ca e cineva care simte la fel ca si tine.care si-ar putea da viata pentru tine..pentru un cuvant al tau.la dracu, nu e asa.nimeni n-ar face asta.nimeni n-ar putea da totul sa fie cu tine.nimeni n-ar lupta pentru iubire.tu m-ai convins de asta fraiere.nu puteai sa ma mai lasi sa visez un pic?nu puteai sa-mi spui ca da..ne-am iubit?a..am uitat..nu ne-am iubit pentru ca dragostea nu exista,right?
pf..panarame de oameni.meritam sa murim cu totii.lumea asta a ajuns rau.
dar stiti ceva?la ce naiba avem noi nevoie de iubire?pff..la nimic.ca doar suferinta aduce dupa.noi avem nevoie de durere fizica si spirituala(neprovocata de iubire)..autodurere;).asta pentru a atinge nirvana..:X.
trebuie sa suferim si sa induram totul..masochismu e in floare.
asa ca,stiti ceva,beti..beti pana nu mai puteti.bagati o metallica si dati din cap.si uitati de tot.:D.
[a se observa 3 sau 4 stari diferite de-a lungul postului:D].hell yea!
moment de revelatie.scurt.
astazi am fost la teatru.dupa o pauza destul de lunga zic eu.am ramas la fel de profund impresionata ca de obicei.cand sunt acolo,imi las toate gandurile,problemele,fericirile dar mai ales tristetile afara,si intru in sala cu sufletul gol si deschis.deschis sa primeasca idei,filozofii,emotii transmise doar prin maiestria actorilor.
actorul are de munca,dar si noi munci alaturi de el.sala ii da suflare,sala ii da viata..sala ii transmite la randu-i emotii.actorul intr pe scena ca intr-o alta lume.are in cap,in minte,in suflet doar piesa ce urmeaza s-o joace.intotdeauna cu aceeasi profunzime.intotdeauna cu aceleasi batai de inima..actorul trebuie sa simta publicul si sa se lase la randu-i simtit.actorul trebuie sa fie atent la public dar si sa-i capteze toata atentia.
actorul isi da viata pe scena.de fiecare data.actorul face sacrificii..
ei bine,asta e tot ce imi doresc.niciodata n-am fost mai convinsa ca acum.asta vreau sa fac.vreau sa joc,sa simt freamatul publicului si cu o singura privire sa-i captez toata atentia.cu un sigur cuvant sa-l fac sa tresara..vreau sa-mi dedic viata teatrului.
sa dau ce am mai bun pe scena iar mai apoi,la final,fiecare om sa plece invatand ceva.avand o revelatie.sa plece indragostit de personajul meu.ropote de aplauze sa-mi inunde inima..iar apoi,sa stiu ca oamenii pleaca impacati.profund impresionati de piesa..multumiti de o seara pe cinste.
sa fac oameni sa planga,sa rada..sa realizeze ce e de realizat,asta vreau.
vreau sa afc teatru.si asta am sa si fac!
