in cazul de fata tunelul e defapt culoarul dintre omnia si centru,dar hey,fiecare il priveste cum vrea;)
si treceam azi pe acolo…oameni grabiti ma loveau din toate directiile,frigul iernii imi strapungea corpul si mainile imi inghetasera in manusile mele cu degete taiate..
si ma grabeam sa ajung la scoala.
brusc m-a izbit imaginea unei tigancuse mult prea sumar imbracata pentru vremea rece,cu fusta caracteristica multicolora..si cu un prunc in brate..pruncul,..la fel de brunet ca si ea..si la fel de murdar si neingrijit..ma apuca mila,asta pana cand aud cuvintele caracteristice”frumoasa,draguta,da-mi si mie un ban,sa-ti traiasca familia..”..si plec mai departe cu o urma de resemnare in suflet..si fara sa dau niciun ban desi hartiile de 10.000 imi umpleau buzunarul…crud..
inca 2 metri parcursi,alt peisaj tipic romanesc,la fel de meschin,la fel de dureros..un batran,la fel de brunet si nespalat si neingrijit,dar fara un picior..si statea pe un carton,jos,in mizeria tunelului. si,pentru a completa scena in care indivizi dubios de nesimtiti treceau pe langa el si radeau,isi lasase piciorul amputat “la vedere”…pentru influentare as zice eu..
si tot pentru influentare se auzeau din nou acele cuvinte care deja ma scarbeau”frumoasa,draguta..da-mi si mie un ban,sa-ti traiasca neamu si familia..”..un refren prost repetat la nesfarsit mi-am spus..si am trecut iar lasand buzunarul neatins..
durerea si disperarea li-se citea in ochi..dar textele cu care spera sa capete un ban lasa mult de dorit..poate in situatia lor,as cersi si eu..ii inteleg oarecum..dar sa se gandeasca mult mai bine la imaginea pe care si-o fac cu asemenea cuvinte..[dar hey,cine sunt eu sa judec..gandesc asta mult prea subiectiv..]
credeam ca toata ziua o sa-mi fie rapita de imaginile si cuvintele acelea,asa ca m-am resamnat si am trecut mai departe dezgustata pana si de crudul de care am dat dovada…
dar,aproape de scarile tunelului,m-am trezit langa un barbat carunt,bine aranjat,ce vorbea la telefon..”te simti suparata,frustrata?ti-e teama?”..spunea zambind probabil unei doamne.”da!” am raspuns eu in locul ei,in gand..
‘atunci uitate-n sus”spuse omlu cu o voce calda.”ce vezi?”..apoi un moment de tacere apasatoare.”nu”spuse de data asta razand.”uite-te pe fereastra,uita-te la cer.il vezi?el te face sa uiti de tot”…
si m-am uitat in sus..si am vazut cerul azuriu si cate-un nor alb ici-colo si mi-am zis”asta trebuie sa fie!”..si mi-am continuat drumul uitand de”frumoasa si draguta”,si uitand de durerile lumii sau ale mele.
asta era..eu nu ma uitam la cer,mergeam cu capu-n jos,ametita de ganduri,dar nu ma uitam la cer…:)
si am ajuns pentru prima data cantand si razand de una singura la scoala,caci eu ma uitasem la cer:)